Cereale
- 2 articole
Fibrele – și mă refer desigur la fibrele alimentare - au o importanță crucială pentru sănătatea, vigoarea și vitalitatea omului. Fără de un aport regulat și adecvat de fibre – atât din punct de vedere cantitativ, cât și, mai ales, din punct de vedere calitativ - vitalitatea organismului uman se va înscrie pe o pantă lentă, dar sigură, care duce, zi după zi, spre decădere, boală, durere și o moarte prematură.
Te-ai întrebat vreodată cum ar arăta localitatea în care trăiește dacă gunoierii nu ar mai veni să colecteze deșeurile din containerele de gunoi timp de 2-3 săptămâni?!
Te-ai întrebat vreodată cum ar arăta casa în care locuiești dacă nu ar mai da nimeni cu mătura în ea timp de vreo 2-3 luni?! Nu ar arăta cumva ca la porci, nu ca la oameni?!
Te-ai întrebat vreodată cum va arăta fața ta, pielea ta, sănătatea și vigoarea ta peste 20/30/40 de ani în care principala ta preocupare nu a fost alta decât să-ți satisfaci poftele și papilele gustative din gură, timp în care organismul tău așteaptă, cu mare răbdare – ce-i rămâne să facă?! - zi după zi să-i furnizezi substanțele și nutrienții atât de necesari pentru buna funcționare a organelor și a sistemelor sale?
Citește mai mult despre fibre pe 5Fructe. Ro:
Cultura orezului datează de cel puțin 5000 de ani, această cereală avându-și centrul genetic în regiunea Indo-Malayeză.
Potrivit datelor istorice, avem dovezi de pe vremea împăratului chinez Schen-Nung (2737 – 2705 înainte de Hristos) care semăna cinci plante considerate sfinte: orezul, meiul, grâul, orzul și soia.
Din China, orezul trece în Japonia, India, Jawa, Persia, Iran, Siria, valea Fergana. În Europa, orezul a ajuns să fie adus de Alexandru Macedon, în urma expediție acestuia făcută în India (327- 325 înainte de Hristos). Romanii l-au importat inițial ca medicament, iar grecii l-au cultivat sporadic în Tesalia, orezul ajungând să fie cultivat pe suprafețe mai mari abia în anul 711 în Spania, inițiatori fiind arabii. În Italia, cultura orezului se datorează armatelor lui Carol Quintul în secolul al XVI-lea, iar în Balcani turcii au fost cei care l-au cultivat inițial.
În comerț putem găsi diferite sortimente de orez: orez brun, orez basmati preziert, orez integral și alte sortimente, însă orezul decorticat (adică rafinat) este cel mai puțin hrănitor. Este recomandat să consumăm orezul în funcție de afecțiunile pe care dorim să le tratăm (exemplu: orezul roșu este indicat în special femeilor, fiind benefic în cazul combaterii cancerului de sân).